Majoritatea celor de pe net scriu acum mesaje de apreciere pentru George Pruteanu. Mai sunt si exceptii, care pentru vizibilitate arunca cu rahat. Omul nu a fost un sfant, cu siguranta, a avut destule defecte, insa nu asta l-a promovat. Calitatile sale au fost cele care l-au facut remarcat.
Ceea ce este insa neplacut este ca tot acest cor de apreciere a aparut dupa ce a murit. Cu totii il plang, il regreta. Dar de ce nu s-a intamplat asta in timpul vietii, de ce nu i s-au oferit laudele cat inca putea sa le accepte? Acum sunt doar cuvinte care zbor si atat. Chiar daca intr-un fel sau altul e constient de ele nu mai conteaza . E gata.
Nu suntem pregatiti sa recunostem meritele celor indreptatiti. Trebuie sa pierdem pentru a constientiza valoarea. Asta e mintea romanului de pe urma. Pe urma.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu